Serviciul Copernicus a anunțat, miercuri, că luna ianuarie a fost cu 1,75 grade Celsius mai caldă decât nivelurile preindustriale, continuând o serie de temperaturi istorice record în 2023 și 2024, pe măsură ce emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitatea umană încălzesc planeta.
Climatologii se așteptau ca această perioadă excepțională să se tempereze după ce fenomenul de încălzire El Niño a atins apogeul în ianuarie 2024, iar condițiile au început să se schimbe treptat spre faza opusă, de răcire, botezată La Niña.
Însă căldura s-a menținut la niveluri record sau aproape record, declanșând dezbateri între oamenii de știință despre alți factori care ar putea contribui la această încălzire neașteptat de intensă.
„Asta face ca situația să fie puțin surprinzătoare… Nu vedem acest efect de răcire sau măcar o frână temporară asupra temperaturii globale, așa cum ne așteptam”, a declarat pentru AFP climatologul Julien Nicolas, expert la Copernicus.
Se estimează că fenomenul La Niña va fi slab, iar Copernicus a raportat că temperaturile predominante în anumite părți ale Oceanului Pacific ecuatorial sugerează „o încetinire sau o stagnare a tranziției către” acest fenomen de răcire.
Nicolas a spus că La Niña ar putea să dispară complet până în martie.
Căldura oceanelor
Luna trecută, Copernicus a anunțat că temperaturile globale medii înregistrate în 2023 și 2024 au depășit pentru prima dată pragul de 1,5 grade Celsius.
Aceasta nu înseamnă o depășire permanentă a țintei pe termen lung de 1,5 grade Celsius, stabilită prin Acordul de la Paris privind clima, dar reprezintă un semnal clar că acest prag este pus la încercare.
Oamenii de știință avertizează că fiecare fracțiune de grad peste 1,5 grade Celsius crește intensitatea și frecvența fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură, precipitațiile abundente și secetele.
Copernicus a raportat că suprafața gheții arctice din ianuarie a atins un minim record pentru această lună, fiind practic la același nivel cu cel din 2018. Analizele efectuate săptămâna aceasta în SUA au plasat-o pe locul al doilea ca cea mai scăzută valoare înregistrată.
Per total, 2025 nu este de așteptat să egaleze 2023 și 2024 ca ani de referință în istoria climatică. Cercetătorii prognozează că va fi al treilea cel mai cald an din istoria înregistrărilor.
Serviciul Copernicus a anunțat că va monitoriza îndeaproape temperaturile oceanice pe parcursul anului 2025, pentru a identifica posibile indicii despre evoluția climei.
Oceanele joacă un rol esențial în reglarea climei și în absorbția carbonului, iar apele mai reci pot stoca mai multă căldură din atmosferă, contribuind la reducerea temperaturilor aerului.
De asemenea, ele rețin 90% din căldura excesivă generată de emisiile de gaze cu efect de seră produse de activitatea umană.
„Această căldură va reveni periodic la suprafață”, a atras atenția Julien Nicolas.
„Cred că acesta este unul dintre aspectele-cheie – este posibil ca acest fenomen să fie ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani?”, a adăugat specialistul.
Temperaturile la suprafața oceanelor au fost excepțional de ridicate în 2023 și 2024, iar Copernicus a anunțat că măsurătorile din ianuarie au fost a doua cea mai mare valoare înregistrată vreodată.
„Asta este partea puțin derutantă – de ce rămân atât de ridicate?”, s-a întrebat Julien Nicolas.
Experții caută răspunsuri
Oamenii de știință consideră, în mod unanim, că arderea combustibililor fosili este principalul factor al încălzirii globale pe termen lung, iar variabilitatea naturală a climei poate influența temperaturile de la un an la altul.
Însă cicluri naturale de încălzire, precum El Niño, nu pot explica singure ceea ce s-a întâmplat în atmosferă și oceane, astfel că se caută răspunsuri în alte direcții.
O teorie sugerează că trecerea la combustibili mai curați în transportul maritim, începând cu 2020, ar fi accelerat încălzirea prin reducerea emisiilor de sulf, care contribuie la formarea norilor mai reflectivi, ce trimit o parte din radiația solară înapoi în spațiu.
În decembrie, un alt studiu analizat de experți a investigat dacă o reducere a norilor joși a permis ca mai multă căldură să ajungă la suprafața Terrei.
„Este încă un subiect de dezbatere”, a admis Julien Nicolas.
Serviciul european de monitorizare a climei folosește miliarde de date provenite din sateliți, nave, aeronave și stații meteorologice pentru a-și calcula estimările.
Culegerea datelor a început în 1940, dar alte surse de informații climatice – cum ar fi nucleele de gheață, inelele copacilor și scheletele coralilor – permit extinderea concluziilor pe baza dovezilor dintr-o perioadă mult mai îndelungată.
Oamenii de știință spun că perioada actuală este, cel mai probabil, cea mai caldă pe care Pământul a experimentat-o în ultimii 125.000 de ani.
