Sacrificarea porcului dîn pragul sărbătorilor de iarnă este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creștină.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, români) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an și cel nou se miza pe funcția regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viață se naște, aceea a noului an.

Tăierea porcului la 20 decembrie, zi în care creştinii ortodocşi îl celebrează pe Sfântul Ignatie Teofanul, este o datină pur românească în spatele căreia stă o legendă. Se spune că un bărbat, pe nume Ignat, vrând să taie porcul, din greşeală şi-a lovit tatăl cu securea în cap. Bătrânul a fost îngropat, iar fiul, răvăşit de durere, a plecat în lume şi, căindu-se, a primit milă lui Dumnezeu şi a Sfântului Petru. Povestea, deşi încălcită, vorbeşte în termeni creştini despre păcat şi recunoaşterea lui. Astăzi, tăierea porcului este practicată de o mare parte din români pe data de 24 decembrie, mai exact în Ajunul Crăciunului pentru că este și ultima zi din Postul Crăciunului. Astfel, cei care au ținut tot postul nu pot pica în păcat gustând din bucate pentru că procedeul de tăiere, tranșare și sortare a cărnii le ia gospodinelor aproape o zi întreagă.

Legendele spun că în credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții. În vechiul Egipt, deși porcul era considerat un animal dezgustător, oamenii îl jertfeau și îl mâncau, ritual în cinstea zeului Osiris, într-o anume zi din an. Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați sau visează cuțit, ceea ce constituie un semn că vor fi sacrificați. În unele zone, porcul se taie chiar în ajunul Crăciunului. Carnea acestuia este destinată în principal preparării produselor ce urmează a se consumă ritual pe tot parcursul perioadei dintre Crăciun și Bobotează.

În concluzie, ignatul nu este o sărbătoare păgână, acesta este un prilej de reunire a familiei, deoarece participa de obicei toți membrii ei, fiecare adult contribuind la sacrificiu, pentru copii fiind un prilej de veselie și joacă.