JOIA MARE Ce nu trebuie să faci în "Joia Neagră" sub nicio formă: atrage ghinionul în casă. Taina celor 12 lumânări

Joia Mare este cunoscută și ca Joia celor 12 Denii sau Joia Neagră. Cele 12 lumânări aprinse la citirea Deniilor vor fi aprinse pe parcursul întregului an, ele având puteri deosebite, spune tradiția.

 Denia pentru Joia Mare este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: Spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Împărtășaniei, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul Patimilor prin vinderea Domnului.

În seara din Joia Mare, la biserică se citesc cele 12 Denii sau cele 12 Evanghelii, prin care se amintește istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină și continuând cu prinderea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani, aducerea lui la arhiereii Ana și Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea, moartea și punerea sa în mormânt.

În seara de Joia Mare, are loc slujba celor 12 Evanghelii, iar lumea merge la biserică îmbrăcată în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru.

Fiecare creștin aprinde în Joia Mare câte 12 lumânări pentru cele 12 evanghelii, iar una dintre lumânări poate fi dusă pentru a fi aprinsă în Noaptea de Înviere. După terminarea slujbei, cele 12 lumânări se duc acasă, urmând a fi folosite în timpul anului.

"În fiecare lună se aprinde câte o lumânare dintre cele 12. Lumânările se aprind la început de lună, în zile importante cum ar fi ziua nașterii, căsătoriei, sau ziua botezului. Cu această lumânare trebuie să existe o legătură sufletească. Ziua de joi este o zi importantă pentru feștania casei", a explicat un preot ortodox.

Odată citită cea de-a 12-a evanghelie se încheie trasul clopotului și începe bătutul toacelor. "Ne amintim că în Joia Mare cerul s-a întunecat, soarele s-a dus până la asfințit, iar catapeteasma s-a rupt. În aceste zile comunitatea este în doliu", a mai spus părintele ortodox.

Joi este ziua din Săptămâna Mare  în care gospodinele trebuie să vopsească ouăle în roșu, urmând ca în Sâmbata Mare să coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserica în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.

Două alimente sunt total interzise de tradiție în aceste zile chiar și pentru cei care nu țin postul efectiv: oțetul și urzicile. Care este explicația? Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înțepându-i rănile, și stropit cu oțet, pentru a-i provoca și mai multe usturimi. Mai mult, legenda spune că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oțet: de aici și obiceiul popular, care exclude cele două alimente de pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post.

În sudul țării, fetele fac câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare câte o dorință și dezlegându-le când dorință s-a împlinit. Acesta ață și-o pun sub pernă seară, crezând că-și vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai în vârstă.

 În vestul țării, o familie care prepară pâinea pentru Paște, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști.

Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.